Povestea

Istoricul nostru

---

Fiecare apartament poarta numele membrilor unei familii cu traditie din Ardeal, a carei poveste incepe in anul 1923...

         Pe Valea Somesului, la poalele Feleacului, in anul 1923, se infiripa o noua familie: doi tineri, din doua tinuturi romanesti ale Transilvaniei (Tara Fagarasului – Sacadate si Banatul Romanesc – Straja, de langa Varset) isi uneau desitnele: IOAN si ARSILIA ALEMAN.

         Ioan s-a nascut in 1889 intr-o familie din Sacadate, o familie tipica de ardeleni, cu un destin asemanator cu cel al multor romani din acea zona: tatal lui Ioan plecase cu multi alti barbati din Tara Fagarasului in America, Tara Fagaduintei; dorinta tatalui lui Ioan era sa adune bani pentru a putea oferi un trai mai bun familiei sale. Dupa 4 ani, dupa multa munca si truda, Ioan, tatal, se intoarce acasa, cu dorinta de a isi trimite cei 3 baieti la scoala si de a le oferi o educatie pe masura.

         Astfel, Ioan termina liceul la Sibiu si devine absolvent al Facultatii de Medicina de la Viena.

         Inrolat in Armata Romana in primul Razboi Mondial, in calitate de ofiter-medic, dobandeste multa experienta alaturi de profesorul Bilascu; odata sfarsit razboiul, Ioan ajunge la Cluj unde devine chirurg maxilo-facial si, impreuna cu mentorul sau Bilascu, reusesc sa se alature celor care au pus piatra de temelie a Facultatii de Medicina din Cluj.

         In 1923 o intalneste pe Arsilia, care il cucereste prin modestia, frumusetea si educatia sa. Arsilia Sidonia Luchici s-a nascut 1899 in Straja, langa Varset, oras care acum se afla in Serbia. Tatal Arsiliei, functionar public era casatorit cu Sidonia, o femeie discreta, dar mare romanca, care a incercat mereu sa le insufle celor 9 copii aceleasi idealuri si sentimente. Mama Sidonia organiza sezatori in care cantecul, basmul si literatura romaneasca reprezentau deliciile serilor pentru familiile din Varset. Toti copiii cantau la cate un instrument muzical, invatau limbi straine, iar seara fetele coseau, creau goblenuri, impleteau sau  teseau...

         In general, baietii din mai toate familiile de romani din partile locului, deveneau functionari publici, invatatori, preoti, iar fetele erau casatorite «cat mai bine».

         Arsilia, un spirit viu si inteligent, doreste sa realizeze mult mai mult decat atat; framantandu-se cum sa reuseasca, si fiind incurajata si de mama sa, ea «fuge» la Budapesta, alaturi de o verisoara a sa, pentru a studia Medicina.

         În august 1923, la poalele Feleacului, în orașul întins pe valea Someșului, se întemeia o tânără familie: Ioan și Arsilia Aleman. Erau doi tineri frumoși, plini de entuziasm și speranță în viața ce li se deschidea în față. Aveau multe idealuri comune și în suflet purtau toate tradițiile românilor din Transilvania. Niță venea din pitoreasca țara a Făgărașului, Sili aducea cu ea toate tradițiile Banatului românesc de dincolo de Dunăre.

         Niță s-a născut in 1889 într-o familie din Săcădate, localitate situată peste Olt, la jumătatea drumului dintre Făgăraș și Sibiu. „A lui Manu” era o familie tipică de ardeleni, cu un destin asemănător cu cel al multor români de pe acele meleaguri. Autoritățile timpului schimbă numele familiei în Aleman. Tatăl plecă, ca mulți alți bărbați din Țara Făgărașului în America - „Țara Făgăduinței”, pentru a aduna bani și a oferi un trai mai bun familiei sale. După 4 ani, în care nu s-a ferit de muncile cele mai grele fiind zidar, hamal, portar, bonă, etc, Ioan tatăl se întoarce acasă. Cu banii strânși își extinde gospodăria și din dorința de a oferi copiilor  o educație de care el nu avusese parte, își trimite cei trei băieți la „școli alese”.

         Astfel, mezinul Ioan termină liceul greco-catolic din Blaj. Izbucnirea primului război mondial îl surprinde la București, unde era student la Facultatea de Medicină. Își întrerupe cursurile fiind concentrat pe front.Aici a fost la început ajutor de medic militar la diferite spitale de campanie din Austro-Ungaria (Brno, Viena, Neuburg). Munca alături de mari personalități din lumea medicală, în Clinica de Stomatologie din Viena, în secția dentistică de la Spitalul Mayschoffer din Kloster Neuburg, îl orientează încă din această perioadă spre patologia bucală şi maxilo- facială.

         În 1918 se întoarce acasă pentru a participa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.Și-a reluat în 1919 studiile la Facultatea de Medicină din Cluj, Secția Dentistică, devenind doctor în medicină în 1921. Întâlnirea cu eminentul profesor Gheorghe Bilașcu, va fi definitorie pentru desăvârșirea sa ca și chirurg maxilo-facial. Ioan se stabilește la Cluj unde, alaturi de mentorul său, (Gheorghe Bilașcu a fost fondarorul primei discipline de stomatologie din România),se alatură celor care au pus piatra de temelie a Facultății de Medicinădin Cluj.

         În Cluj viața universitară s-a dezvoltat treptat, câteva date de referință fiind 1775 Școală medico-chirurgicală, 1887 Facultatea Maghiară de Medicină, 1888-1901 se construiesc clinicile și institutele Facultății, pe strada Miko, actuală strada Clinicilor. În1919, dupăMarea Unire, se înființează prima universitate cu predare în limba română “Facultatea Românească de Medicină”, ca parte a Universității “Dacia Superioară”.Iuliu Hațieganu a fost numit profesor și a ținut primele cursuri în limba română, întemeind astfel un sistem de învățământ medical superior în limba română.

         Ion Aleman parcurge toate treptele ierahice universitare, afirmându-se în perioada  interbelică și în timpul refugiului Facultății la Sibiu (1940 - 1945).  

         1923 însă, a fost anul în care o întâlnește pe Arsilia, care îl cucerește prin modestia, frumusețea și educația sa. Personalitate puternică, Sili era extrem de harnică, căuta soluții și reușea să depășească orice situație, chiar imposibilă, era implicată și interesată de nou, era o gazdă perfectă, știa să conducă o gospodărie mare și în acelașii timp, să fie sufletul cercului lor de prieteni, pe care îi ținea aproape de ea și Niță.

         Arsilia Sidonia Luchici s-a născut 1899 în Straja, lângă Vârșeț (Vrsac), oraș care acum se află în Serbia. Tatal Arsiliei, functionar public era căsătorit cu Sidonia, o femeie discretă, dar mare româncă, care a încercat mereu să le insufle celor 9 copii acealeași idealuri și sentimente. Mama Sidonia organiza sezători în care cântecul românesc, basmul și literatura românească reprezentau deliciile seriilor pentru familiile din Vârșeț. Toți copiii cântau la câte un instrument muzical, învațau limbi străine, iar seara fetele coseau, creau goblenuri, împletau, țeseau …..În general, băieții din mai toate familiile de români din părțile locului, deveneau funcționari publici, învătători, preoți, iar fetele erau căsătorite « cât mai bine ».

Arislia, un spirit viu și inteligent, dorește să realizeze mult mai mult decât atât ; frământându-se cum să reușească și fiind încurajată și de mama sa, « fuge » la Budapesta, unde alături de verișoara sa, va studia Medicina. 1918 - la câteva luni după începerea facultății, Ungaria este frământată de mișcări sociale și militare, provocate în mare parte de “revoluția bolșevică din Ungaria” a cărui artizan a fost comunistul Bela Kun (Cohen). Din  aprilie până în 1919 Budapesta a fost ocupată de aceste trupe anarhiste și libera circulație a fost întreruptă pâna în august, când trupele române eliberează orașul. Primul an de facultate a fost extrem de dificil; puținele provizii s-au epuizat în primele săptămâni, nu se găsea nimic, mesele constau cel mai frecvent din pâine uscată și ceai de tei, frunzele fiind culese încă din toamnă, din parc și uscate în mica lor camăruță, oferită de verișoarele unor vecini din Vârșeț. Sili termină cu note mari primul an, ceea ce îl impresionează pe tatăl- Gheorghe- care nu avea așteptări așa de mari “de la o fată”. Familia realizează că ăsta va fi viitorul fetei și pentru a o proteja de evenimente ca cele trăite la Budapesta, o încurajează să se mute la Cluj, unde tocmai se înființase Facultatea Română de Medicină. Astfel Sili va face parte din prima promoție de medici absolvenți ai Facultății.

Tânărul asistent Ioan Aleman o remarcăpe Sili în timpul unor conferințe susținute la Cluj de Nicolae Iorga, în iulie-septembrie1922.Deși proveneau din două zone diferite ale Transilvaniei, împovarate însă de aceleași greutăți,valorile și preocupările comune îi apropie extrem de mult. 1923 va fi anul în care se căsătoresc. Ca orice cuplu tânăr își caută un cuib al lor. După câteva alegeri și încercări nereușite cumpără casa de la numărul 18, pe strada Episcop Roman Ciorogariu (n.6 dec 1852, județul Arad, d 21 ian 1936, Oradea; episcop, ziarist, membru de onoare al Academiei Române din 12 iunie 1921)). Azi strada se numește Avram Iancu.

         Nu era întru totul ceea ce îsi doriseră. Niță și Sili își doreau să transforme casa cumpărată într-un cămin pentru familia lor care primea un nou membru pe micuța Jana (octombrie 1930). Căutau  pe cineva care să imprime în arhitectura casei parfumul copilărie, să realizeze refugiu ideal care să le ofere confort, dar și o utilizare a spațiului concordant cu activitățile lor. George Cristinel apare în viața lor în acest moment și era vizionarul pe care îl cautau de ceva timp.

Arhitectul George Cristinel s-a afirmat în perioada interbelică, când a fost implicat în realizarea unor lucrări arhitecturale considerate a fi premiere pentru acea perioadă. Astfel: Mausoleul de la Mărășești, ridicat în memoria celei mai glorioase bătălii a Armatei române în primul război mondial, primăria sectorului 1 din București, singurul edificiu proiectat de la început ca primărie de sector, o serie de clădiri monumentale în București, Sibiu, Cluj. Profesorul Aleman îl cunoaște pe arhitectul Cristinel cu ocazia proiectării Catedralei Ortodoxe, lucrare susținută de un grup de prelați orotodocși și intelectuali clujeni, din care facea și el parte. Catedrala a cărei construcție a durat 10 ani, a fost începută în 1923 și poate fi admirată azi în mijlocul Pieței Avram Iancu, din Cluj, piață pe care o domină. Este un locaș de cult după modelul bizantin, fiind decorată în stil neo-românesc transilvănean, stil promovat la începutul secolului al XX-les.

Casa cumpărată de soții Aleman avea inițial un singur nivel și o formă de U cu laturi inegale, între brațele acestuia fiind cuprisă o curte generoasă. Planurile arhitectului Cristinel au propus supraetajarea și o fațadă originală în stilul neoromânesc. De asemenea la parterul casei, cu o intrare separată, erau amplasate spațiile pentru un cabinet stomatologic modern. Aici profesorul lucra până seara târziu, după ce se întorcea de la Clinica Stomatologică.

Familia Aleman s-a bucurat câțiva ani de acestă casă minunată, de gradina din spatele curții care se întindea pe deal până în strada Mărului, pe care familia o îndrăgea atât de mult și pe care profesorul o transformase într-o oază de relaxare. Se potrivea ca o mănușă cu restul casei, o considerau “mica lor capodoperă”, pe care profesorul o arajase cu ajutorul și sub îndrumarea eminentului său prieten Alexandru Borza, întemeietorul Grǎdinii Botanice din Cluj-Napoca si al geobotanicii din România. Erau pomi fructiferi de multe soiuri, alei de brazi, o zonă cu flori perene care își schimba culoarea cu fiecare anotimp, iar într-un zonă mai expusă soarelui aveau o mică grădină de zarzavat.

Din păcate aveau să vină ani grei, războiul, refugiul la Sibiu cu întreaga Facultate, apoi anii de comunism, ani tulburi cu multe necunoscute, boala profesorului care decedează în noiembrie 1948. Arsilia și Jana Aleman au pierdut casa, care a fost dezmembrată în multe și mici apartamente cu băi și bucătării comune. Trăiau într-o mica cameră, ruptă cu greu din tot ceea ce clădise familia. Pe grădina casei se ridicase un bloc, amputând astfel această proprietate atât de echilibrată, bine gândită, construită de doi oameni minunați. Nu făcuseră altceva decât să muncească pentru a-si implini visul lor și a generațiilor anterioare. Căsătoria Janei a fost un nou început. Noua familie s-a îngrijit de tot ce mai era “casa lor”; o considerau o moștenire menită să fie locul în care cei ce vor veni vor cunoaște tradițiile și convingerile cu care au trăit părințiilor și strămoșilor lor.

În anul 2000 prin reântregirea și redobândirea casei, nepoții și strănepoții familiei au avut sentimentul că “s-a făcut dreptate” pentru Sili și Niță. Desigur este multă muncă pentru refacerea unui lucru distrus și poate și mai multă pentru întreținerea în bune condiții a acestuia. Aceasta este o primă lecție pe care tinerii familiei o primesc de la străbunicii lor. Mai presus de toate însă este faptul că noi am învățat că aici este sufletul și spiritul familiei, este locul în care trebuie să ne adunăm și atunci cel puțin un gând să fie trimis către Ion și Arsilia Aleman. care iată sunt aici prin noi.

PS. Am avut alături oameni minunați care au înțeles importanța refacerii casei pentru familia noastră și fără priceperea lor poate nu puteam azi scrie aceste rânduri – arhitect Adrian Borda.

Apartamente

Numele celor 8 apartamente

---

• Apartamentul Aleman

  

• Apartament Jana

  

• Apartament Anatolie

  

• Apartament Arsilia

  

• Apartament Rusu

  

• Apartament Safta

  

• Apartament Sidonia